Eu și Android
Cum în ultima perioadă am visat numai "dezvoltare personală" pe blogul ăsta, iată un articol despre telefonul meu cu Android, una din achizițiile de care sunt foarte mulțumit. Rulez rapid și bine pe un soft modificat de cyanogen de pe forumul xda-developers.com, o sursă excelentă de noutăți pentru împătimiții Android.
Poate vă întrebați ce aplicații am pe telefon. Nici o problemă, iată-le mai jos.
ROM-ul are la bază varianta oficială de Android 2.1 cu o serie de adăugări pe care le găsiți pe pagina de forum a softului. ROM-ul ieșit din mâinile lui cyanogen este pentru HTC Dream și apoi a fost portat pentru HTC Magicul meu.
- Astro File Manager îl folosesc pentru backup/restore de aplicații și eventual pentru operațiuni uzuale ce implică fișiere. Este gratuit și îl puteți descărca din Market.

- APN Backup & Restore şi SMS Backup & Restore fac fix ce zice numele lor. Le folosesc destul de des când îmi schimb softul şi rad tot de pe telefon. APNurile si SMSurile sunt salvate pe card în fişiere XML.




- Barcode Scanner îl folosesc la scanat coduri de bare sau coduri QR, ca şi cele afişate în dreptul fiecărei aplicaţii de aici.


- chompSMS e o aplicaţie care o înlocuieşte pe cea implicită de trimis/primit SMSuri. Un avantaj faţă de cea din Android 2.1: te lasă să selectezi orice contact, chiar dacă nu are număr marcat cu tagul Mobile. Flowurile de mesaje sunt afişate asemănător cu cele de la iPhone.


- Share contacts aduce o funcţionalitate importantă: posibilitatea de a trimite prin SMS detaliile unui contact. Se integrează cu lista de contacte şi apare în meniul Share al unui contact.

- Seesmic e cea mai tare aplicaţie pentru Twitter de pe Android. Suportă http://www.mobypicture.com/ pentru upload de poze, la bit.ly poţi pune nume de utilizator şi cheia personală şi poţi să alegi ce tip de retweet doreşti să foloseşti. Aplicaţia oficială Twitter deocamdată nu suportă acestea.

- eReader este un cititor de ebookuri făcut pentru formatul .pdb, distribuite pe eReader.com dar şi pe booksonboard.com. Se pot descărca cărţile din contul de ereader.com, dar sunt afişate şi cele de pe cardul telefonului.

- Fring este un client de IM care suportă conturi Google Talk, Yahoo Messenger, Skype şi altele.

- SetCPU este o aplicaţie utilă pentru cei care vor să overclockeze procesorul sau pentru scalarea procesorului in mai eficient în funcţie de încărcare. Efectul: bateria ţine mai mult în standby. Trebuie restartat telefonul pentru a se impune noile limite de maxim şi minim (eu nu am dat restart, se vede în imagine). Aplicaţia este pe bani în Android Market, dar dezvoltatorul ei o pune la dispoziţie gratuit pe xda-developers.com (vezi linkul de pe tagul QR).

Cam astea ar fi aplicaţiile care mi se par mie cele mai importante. Îmi place la nebunie telefonul meu şi cu excepţia navigaţiei în roaming, nu am găsit alte dezavantaje.
Filtru “natural” de Twitter
Văzând azi un tweet despre consecințele abuzului de Twitter și anume multe unfollowuri, mi-a venit o idee. O să revin imediat la ea.
Cunoașteți sau poate urmăriți persoane care, pe lângă unele tweeturi sau retweeturi foarte interesante, trimit mesaje total irelevante și care unii le-ar putea clasifica drept spam.
Am observat că de multe ori acele mesaje interesante le primesc retweetuite și de la alți utilizatori Twitter.
Și acum revin la ideea mea. Cum ar fi să scăpăm de toate acele mesaje inutile pentru majoritatea și să primim doar tweeturile bune, care merită citite și răspândite? În loc să urmărim acei utilizatori vorbăreți, să lăsăm pe alții să le filtreze conținutul, să retrimită doar acele tweeturi de valoare și noi să urmărim aceste "filtre".
Concluzia: nu este necesar să urmăriți toate tweeturile unei persoane pentru a obține pe cele esențiale. Căutați printre cei pe care urmăresc acea persoană utilizatori cu un număr nu foarte mare de tweeturi și care vă sunt pe plac. Lăsați pe alții să curețe gunoiul.
Acum nu zic că merge din prima și că e foarte ușor de aplicat, dar cu siguranță vă va scăpa de multe tweeturi nedorite și vă va lăsa mai mult timp pentru cele care contează! O idee nu valorează nimic, dacă nu e răspândită! Așa că dacă vă place, nu uitați să folosiți opțiunea de "ReTweet"!
Poate e timpul pentru o reorganizare
Deși nu mă număr printre cei care conduc sau au propria companie, am citit de curând cu mare interes REWORK, cartea fondatorilor companiei 37signals, Jason Fried și David Heinemeier Hansson. Este o carte de rețete de succes pentru o companie, cartea lor de succes. Lucrez zi de zi într-o birocrație privată, îmbâcsită de proceduri și valori cuvinte pe care toate lumea le pronunță sus și tare, dar care de multe ori sunt păstrate doar la acest stadiu.
Dacă aș avea puteri supranaturale aș schimba multe din compania la care "activez" după modelul 37signals, iată câteva dintre ele:
- aș elimina pe cât posibil ședințele interminabile care nu fac decât să irosească timpul util de lucru al participanților. Puține sunt cele coordonate corect și organizate. Atunci când e nevoie supremă de ședințe, ele ar trebui să aibă o durată fixă, "neajustabilă", stabilită la început și o agendă exactă și realistă;
- aș renunța la acele estimări stupide de buget și timp într-o fază foarte timpurie a proiectului. Sunt inutile și absolut "la plesneală";
- aș transforma produsul final dintr-un produs de masă, într-unul de nișă;
- aș micșora dimensiunile companiei, cine zice că o companie mare este una de succes?;
- aș crea o audiență serviciilor și produselor companiei;
- aș elimina comunicatele de presă din marele ziare, comunicate artificiale și cu un limbaj rigid;
- aș scoate concepția că orele peste program reprezintă un angajament crescut față de companie. Orele peste program sunt ceea sunt: rezultatul unui management personal prost și a birocrației;
- mi-aș învăța clientul cum să îmi folosească produsul mai eficient, l-aș educa;
- și lista poate continua.
Aș obține o companie mai mică poate, cu venituri și profituri mai mici, dar cu angajați și clienți dedicați și implicit, mai fericiți!
Empower Live: transformă stresul in productivitate cu Mara Manea
Trebuie să recunoaștem, cu toții avem probleme cu stresul și cu productivitatea, într-o măsură mai mică sau mai mare, poate din cauza noastră sau poate din cauza problemelor celor din jur cu stresul și productivitatea. "Transformă stresul în productivitate" sună bine și e o temă de mare interes. Cu toții căutăm soluția "magică" la problemele cu stresul.
Am zis că am fost dezamăgit de acestă prezentare, pentru că m-am simțit într-o oarecare măsură înșelat, păcălit. Așa cum am spus și aici, titlul unei prezentări creează un orizont de așteptări, trebuie măcar să pronunți o dată cuvintele din titlu în timplu prezentării, să faci legătura între titlu și conținut.
Întâlnirea a început promițător, ne-am așezat în semicerc, cu fața spre o serie de coli albe agățate de rafturile @British, coli pe care Mara urma să lipească niște planșe plasticate. Am inceput să ne prezentăm și apoi am făcut un joc în care trebuia să ne grupăm câte doi și să ne povestim fiecare un conflict care ne venea în acel moment. Urma, la sfârșit, să analizăm acel conflict din perspectiva celor prezentate. Expunerea efectivă a început cu prezentarea a cinci tipologii, pe care cu toții le avem mai mult sau mai puțin în comportamentul nostru. Cele cinci tipologii au putut fi deduse cu ajutorul unui grafic cu trei dimensiuni, respectiv trei axe: axa "spre ceilalți - spre mine", axa "activ-reactiv" și axa "energiei". Ideile mi s-au părut puțin cunoscute, însă când Mara a menționat numele lui Taibi Kahler, atunci mi-am dat seama că seamănă foarte bine cu ideile din PCM, poate dintr-o altă perspectivă.
Revenind la planșele lipite pe parcurs, acelea au ajutat la descrierea celor cinci tipologii și erau compuse dintr-o poză a unui personaj din seria Star Trek: The Next Generation, o listă de caracteristici pozitive și una de caracteristici negative ale tipologiei respective. Cele cinci tipologii, alături de corespondențele "startreciane" sunt:
- Fii perfect (Data);
- Mulțumește-i pe oameni (Deanna Troi);
- Încearcă din greu (Geordi La Forge);
- Fii puternic (Worf);
- Grăbește-te (William Riker).
Analogii bunicele, din păcate, puțini eram familiari cu serialul Star Trek. În acest stadiu mă întrebam cam care e legătura dintre toate astea și stres și productivitate, pentru că Mara nu ne-a vorbit mai nimic despre ele. "Bine, bine și cu stresul cum rămâne?". Un răspuns posibil ar fi că dacă reușim să trăim fără conflicte, recunoscând tipologiile dominante în fiecare, suntem mai puțini stresați și inevitabil mai productivi. Dar această concluzie nu a fost pronunțată de nimeni în timpul prezentării...
Per total mi s-a părut că Mara stătea bine cu emoțiile și strict stilul ei de prezentare mi s-a părut bun, avea contact vizual în sală, fără emoții, fără să gesticuleze puternic, vorbea coerent, nimic care să iasă în evidență, cu excepția râsului. Mara a avut multe "izbucniri"(exagerat spus) în râs în timpul prezentării care, de multe ori, mi s-au părut deplasate. Cred că încerca prin râs să ne facă să ne simțim mai confortabil, mai degajați, dar nu era ceva natural, părea fals și cred eu că a avut fix efectul opus față de cel dorit. Discursul ei nu a fost implicat și nu a reușit să ne facă să vibrăm pe aceeași frecvență cu ea, dovadă că nu a primit feedback mai deloc pe parcursul prezentării. Cunoașteți acele tăceri apăsătoare din timpul unor încercări de implicare a publicului și acesta nu reacționează, s-au simțit aceste pauze de câteva ori și nu cred că au fost plăcute.
Din ce am înțeles, Mara Manea ține un curs de două zile, din care noi am văzut doar o mică parte ieri la Empower Live!. Cei interesați o pot contacta folosind datele de pe siteul ei personal.
La mulți ani Empower, la cât mai multe evenimente bune!
Empower Live: despre antreprenoriat online cu Dragoș Roua
Astăzi am avut plăcerea să-l am în față, timp de 2 ore și ceva, pe antreprenorul și omul Dragoș Roua, nu neaparat în această ordine.
Dragoș mi-a dat peste cap așteptările, fără laptop, fără ecran, fără prezentare, un om, în carne și oase și o poveste. Și ce poveste! Pus în fața acestei situații, criticul și analistul teoretician de prezentări din mine a condamnat din start acest eveniment, "va fi unul plictisitor!". Mă bucur că m-am înșelat amarnic!
Am aflat cum Dragoș și-a pornit afacerea, acum 10 ani, cu o pagină web dedicată eclipsei de soare din 1999, eclipsa.ro. Datorită unui contract făcut de statul român pentru promovarea turistică a României în contextul acestui eveniment, Dragoș și partenerii lui au încheiat o înțelegere cu câștigătorul contractului de promovare, McCann Erickson. Astfel, din pagina "neoficială" a eclipsei totale de soare vizibilă și din România, eclipsa.ro a devenit oficială.
Dragoș a ținut să ne amintească, de fiecare dată, contextul tehnic și economic în care se desfășurau evenimentele și anume dobânzile enorme pe care băncile le cereau pentru creditele pentru un startup, prețurile computerelor și mai ales a serverelor, performanțele slabe ale conexiunilor la Internet de atunci, prețul unui domeniu .ro și multe alte greutăți întâmpinate.
După alte încercări au urmat reușitele masini.ro și culinar.ro și apropriindu-ne de prezent, blogul său personal, dragosroua.com.
Ce l-a motivat pe Dragoș Roua să meargă mai departe în ale antreprenoriatului, deși timp de 8 ani nu a avut parte de concediu? Răspunsul a venit pe nerăsuflate: curiozitatea. Nu banii, sau alte motive materiale. Pur și simplu, curiozitatea!
Tot curiozitatea l-a dus intr-un ocol în jurul Pământului cu avionul, în Thailanda, China, Japonia, Noua Zeelandă și cine mai știe pe unde! Nu s-a oprit doar la călătorit, ba și-a deschis și o firmă în Noua Zeelandă și datorită succesului lui nu l-au ocolit nici "hackerii de ocazie" și nici portăreii din Australia.
Ce-ar mai fi de spus? Urmăriți-l pe Dragoș pe blog, m-aș aștepta la o surpriză nouă de la el când va ajunge la cifra de 6-7000 de abonați ai blogului (
), eu cu siguranță o voi face!
Mulțumesc Empower și @British! Pe curând!
Fantezie
Mi-am adus aminte întâmplător de un episod din Family Guy în care Peter îşi face propriul stat pe teritoriul casei lui. Lăsând la o parte idioţenia amuzantă a serialului, oare cum o fi să ai propriul stat?
Mi-aş dori să îmi pot face un stat al meu, în care să am servicii sociale bune, în care să adun profesionişti adevăraţi, în care să pot avea încredere că îşi vor face meseria responsabil. Să adun toţi acei oameni de calitate care au mai rămas în România într-un loc în care să nu se simtă prost că se chinuie să îşi facă treaba corect, că alţii de lângă ei fură, să nu se simtă fraieri că sunt corecţi.
Valori și așteptări
Apropo de cultura organizațională si valorile unei companii internaționale și totodată așteptările pe care le generează prin promovarea acestor valori, cred că este o mare greșeală să aduci niște valori din afară și să le împrăștii la noi pe piață fix în forma lor originală.
Nu vreau să intru în dezbateri pe tema globalizării (nu sunt fan), dar totuși ce naiba înțelege românașul nostru din aceste valori exprimate prin tot felul de sloganuri în limbi străine, afișate la final de reclame? Dacă aș fi rău, aș zice că românul consumator nu dă doi bani pe valori și vrea minute/cârnați/mașini etc. la prețuri cât mai bune și atât. Dar nu sunt și îmi doresc să văd principii mulate pe piața din România chiar și de la branduri mari, asupra cărora se fac presiuni mari să păstreze "textele" intacte cum vin de la "mama" lor. Vreau să mă simt mai atașat de un brand și să simt că chiar îmi vorbește mie prin ceea ce promovează și nu este doar un simplu "prestator" pe care să îl schimb la prima ofertă ceva mai bună.
Rămânând în zona asta organizațională, este de-a dreptul dezarmant când încerci să faci niște lucruri și realizezi că părerea ta nu contează, deși eforturile tale nu fac decât să încerce respectarea "valorilor", de multe ori, alte lucruri sunt mai importante. Cu alte cuvinte, avem "valori", sunt frumoase, dar când nu ne convin, le putem ignora...
Îmi doresc mai multe produse de nișă și pe la noi, vreau să văd și eu la noi mai mulți "neni" ca ăsta. Vreau să văd mai multe afaceri de familie care fac un singur lucru și îl fac bine. Avem prea multe companii care vor să mulțumească pe cât mai mulți, promovând astfel produse mediocre și bătându-se cu aceleași arme pe o piață suprasaturată.
Nu ne place să pierdem
Mergând zilnic spre serviciu, observ unele comportamente care mă pun pe gânduri. Cred că unii români respectă cu sfinţenie vorba aia, "ce-i în mână, nu-i minciună".
Altfel nu pot înţelege de ce atunci când există două tramvaie unul după altul în staţie, totuşi multora le place să se înghesuie în primul care are uşile deschise în staţie, urmând apoi circul cu închisul uşilor. În timpul ăsta tramvaiul din spate aşteaptă intrarea în staţie şi blochează astfel şi traficul auto. Acest spectacol poate fi urmărit în fiecare dimineaţă în staţia de 41 de la Lujerului.
Scena 2: staţia de metrou Piaţa Victoriei, magistrala M2, sensul Pipera.
Vine metroul la peron. O parte din mulţimea care urca liniştită scările de pe peronul de "vizavi" se pune în mişcare într-o cursă nebună, cu îmbrânceli, înjurături în surdină, culminând cu momentul în care uşile se închid în faţa unora dintre aceşti grăbiţi. Reacţia este tipică, semne şi cuvinte grele adresate mecanicului. În 2 (două) minute vine următorul tren. Oare oamenii ăia trăiesc viaţa dimineaţa chiar contra-cronometru, încât 2 minute în plus în schimbul unei deplasări civilizate îi afectează chiar atât de mult?
Nu ne place să pierdem, dar nu realizăm că procedând astfel exact asta facem. Ne pierdem dreptul la o viaţă civilizată. Suntem ţara ofertelor, în care preţul 0 (zero) funcţionează cel mai bine. Ne lăsăm ghidaţi după instincte şi nu după raţiune. Suntem o piaţă neinformată, neavizată, care devorează orice i se aruncă la nas.
PS: La scările de la staţia de metrou Piaţa Victoriei spre peronul de la magistrala M1, se coboară pe laterale, in funcţie de linia la care se doreşte să se ajungă şi se urcă prin mijloc. Spread the word, poate ajungem să ne sincronizăm cu toţii odată!
(E)Migrare
Ce mai are de oferit țara noastră minunată pentru viitoarele generații? Ce vise își mai fac bobocii țării pentru vremurile în care vor fi crescut “mari”? Cu ce promisiuni deșarte mai ținem oamenii în țară?
Mă simt ca un donator de sânge într-o haită de vampiri. Cât se întoarce la mine din banii pe care îi livrez la stat, fără drept de a mă împotrivi? Care ar mai fi motivele pentru a alege să trăiești în România?
Întrebări ale căror răspunsuri încep să doară din ce în ce mai tare. Cum se vede viitorul în România?
Mă întreb și sper, dar până când?
Empower Live: despre independența financiară cu Cristian Cârstoiu
Acest eveniment a avut loc pe 22 Martie 2010. Din lipsă de timp am ajuns să scriu acest articol cu o “mică” întârziere.
M-am gândit de multe ori cum ar fi să am o afacere a mea, să nu trebuiască să mă duc în fiecare zi la serviciu, dar cred că oricine s-a gândit la asta, la “mirajul” independenței financiare. Despre acest subiect ne-a vorbit "facilitatorul de luni seara" din luna asta la Empower Live, Cristian Cârstoiu, omul din spatele http://www.faraochelari.ro și http://www.audiosfera.ro.
Ideile prezentate nu fac parte din cine știe ce teorie economica elaborată, nici pe departe. Nu pot spune că nu știam ceea ce Cristi ne-a spus, dar, să zicem, că îmi plăcea să mă fac că nu le știu, ca mulți alții dintre noi, oamenii angajați. O idee simplă, dar care te pune pe gânduri este aceea că angajatul este plătit o singură dată pentru o valoare pe care o produce, valoare de care angajatorul beneficiază în rânduri repetate de ea. Este perfect corect sau legal, dar te face să te gândești cum ar fi de partea cealaltă a “baricadei”.
Vorbind despre a avea un job și despre a avea propria companie apar unele diferente:
- ca și proprietar de companie ai la dispoziție într-o zi atâtea zile de lucru câți angajați ai în firmă, ca și angajat ai doar una;
- o firmă poate urma mai multe domenii de activitate, un angajat, teoretic, doar unul;
- venitul dintr-o companie poate fi in mare parte pasiv, dacă firma are oarece succes. Ca și angajat tot venitul tău este activ, tu muncești pentru fiecare leu care îți intră în buzunar la sfârșit de lună.
Scopul nostru este să deținem active, “bunuri” care să ne aducă venit pasiv, să ajungem să producem bani fără să ne implicăm în acest sens, activele să genereze bani singure.
Întrebat cum a început el cariera de afacerist, ne-a povestit cum în anii de studenție, erau foarte mulți studenți și foarte puține manuale. A întrezărit șansa unei surse de bani. S-a dus la cursuri conștiincios, și-a cumpărat o mașină de scris cu 40 $ și cursurile luate în timpul săptămânii le scria la mașină în weekend, le xeroxa și apoi le vindea. Cursurile scrise în anul anterior le putea vinde și în anul curent și încet, încet, a strâns niște bani și și-a cumpărat un xerox la mâna a doua. “Primul xerox din regie”, ne spune el cu mândrie.
Au urmat tot felul de întrebări, cereri de sugestii de idei de afaceri și poate viitori întreprinzători au ieșit la suprafață. Poate că nu există o cheie universală a succesului, poate fiecare deține propria cheie pentru propriul succes, într-o formă sau alta.
Până una, alta, investiți sume mici, cu rată de profitabilitate mare, paralelizați, multiplicați, colectați și fiți bogați! Dacă vă reușește, nu ezitați să mă anunțați!



