Facilitatorii din această sâmbătă au fost Marius Dan, antreprenor și Cezar Ionașcu, avocat și autorul blogului Domni de România.

Prezentarea lui Marius a avut la bază ideea lui despre ceea ce ar trebui să fie un bărbat. Cum exemple negative vedem foarte des în jurul nostru, Marius a pus într-o prezentare câteva linii definitorii, atât vestimentare cât și de atitudine, a unui așa zis gentleman. Cezar a intervenit pe tot parcursul expunerii cu sfaturi și completări foarte utile, pe care le putem găsi și pe blogul lui. Pe scurt, un gentleman trebuie să fie îmbrăcat ireproșabil, indiferent de ocazie, amabil, atent la detalii, cu o gândire proactivă, onest, niciodată să nu bea mai mult decât este nevoie și cum bine a punctat Cezar, să știe bine ce e acela un croșeu de dreapta, atunci când situația o cere.

Practic, un gentleman este definit în mare de două dimensiuni: îmbrăcăminte și atitudine. Luând în considerare acestea, de ce nu avem o Românie plină de gentlemeni?

Referindu-mă la îmbrăcăminte, într-o Românie a falsurilor și a fițelor, ambalate la un preț foarte mare, este dificil să găsești produse de calitate la prețuri rezonabile. Cred ca problema se rezumă la două variabile: bani și timp. Dacă ai timp, poți căuta și găsi lucruri bune la prețuri acceptabile. Dacă n-ai timp, dar ai bani, iar s-ar mai găsi niște soluții. Ce faci când n-ai nici bani și nici timp?

Cel mai important este, spun eu, al doilea element: atitudinea. Iar atitudinea bărbaților români este rezultatul culturii și educației acumulate, în "sânul" societății românești. O societate care încurajează individualități și mediocrități, strivește excelența și promovează idolii falși și "șmecheria". E un fel de "romanian way of life". Ești așa sau ești (luat de) fraier.

Consider că, din momentul în care valorile românești se vor schimba în bine pe scară largă atunci vor apărea gentlemeni de la sine. Deocamdată acest lucru nu este dorit, suntem o simplă piață de desfacere și ne vindem și ne cumpărăm singuri în fiecare zi.

Dar asociații și oameni ca cei din Empower își doresc schimbarea în bine și cine știe, poate chiar vor reuși!

Mulțumesc Empower și pe curând!

Cu mic, cu mare, am venit la primul eveniment Empower Connect la un pahar de vorbă despre dezvoltare personală. Oameni necunoscuți, de toate vârstele, mânați de curiozitate și de dorința de a-și face cunoștințe noi interesate de acest domeniu, ne-am adunat în "subCărturești".

Sincer, eram destul de circumspect față de desfășurarea întâlnirii, îmi imaginam un grup de oameni stând muți și nereușind să spargă gheața, dar asta probabil pentru că îmi imaginam pe toți asemănători mie. Dar nu a fost așa, am întâlnit oameni interesanți, cu preocupări deosebite și vorbele au început să iasă de la sine, cu ajutorul unui mediu propice.

Apropo de mediu, locația mi s-a părut potrivită, muzica fiind dată încet și fără să fie prea mult fum.

Un eveniment care și-a atins scopul, zic eu.

Mulțam Empower și pe curând!

Continui ceea ce am început într-un articol anterior, să vă vorbesc de ultima carte a lui Seth Godin, Linchpin. Vă vorbeam de unele asemănări între societățile românești și americane, după părerea mea ne îndreptăm periculos spre visul coșmarul american, pe care ei îl trăiesc din plin. Între timp am avut ocazia să văd și filmul lui Michael Moore, Capitalism, a love story și concluzia este clară: siguranța socială, așa cum era ea, nu mai există.

Soluția: să devenim indispensabili, un "cui de osie" (linchpin).  Cam asta e ideea principală a cărții și avem exemple multe de oameni indispensabili în viața de zi cu zi. Cu toții poate ați întâlnit-o pe vânzătoarea aia draguță și amabilă de la chioșc/alimentară/librărie etc. care, deși nu este obligată de slujbă să fie așa, totuși o face. Și te întorci cu plăcere, preferi să cumperi de la ea poate decât de la altcineva cu prețuri un pic mai mici. Și nu ești singurul. Ea este indispensabilă, pentru că dacă ea pleacă de la acel magazin, vânzările cu siguranță vor scădea.

Seth ne vorbește despre "efort emoțional" pe care mulți nu îl depun în activitatea zilnică. Se mulțumesc să respecte cu literă de lege descrierea postului sau poate nici măcar atât. Ei sunt ușor de înlocuit. Roboți șomeri se găsesc peste tot, ei sunt la fel. Dar TU ești diferit, vrei să te implici, să rupi lanțurile acestui sistem de îndobitocire în care am fost crescuți. Evită să fii doar un alt tip/tipă de la tehnic/resurse umane/marketing etc. Fii unic (într-un mod pozitiv, evident), fii diferit!

A, și foarte important, livrează! Decât să nu livrezi deloc, livrează cum este posibil.

Sunt multe de spus despre acest subiect, dar până una alta citiți cartea lui Seth Godin. Merită!

Ca români (încă e o problemă), o puteți cumpăra de aici, sau de aici, sau chiar de aici.

"Are you indispensable?"

P.S.: Și ultimul filmuleț de pe canalul lui Seth Godin de pe Vimeo:

Jacqueline Novogratz on how to recognize a linchpin from Seth Godin on Vimeo.

Toată lumea a ajuns la timp și întâlnirea a început la ora stabilită cu câteva comunicări administrative din partea lui Ionuț Ciurea, co-fondator Empower și a unei reprezentante a British Council a cărei nume îmi scapă (sorry!) . Apoi Anca și-a început prezentarea sub supravegherea camerei lui Ionuț și a privirilor noastre.

Am aflat un scurt istoric al PCM și că la baza lui stau 6 tipuri de percepții:

1. gânduri;
2. opinii;
3. emoții;
4. acțiuni;
5. reacții;
6. reflecții.

Pentru fiecare din aceste percepții există asociat un tip de personalitate:

1. workaholic;
2. persistent;
3. empatic;
4. promotor;
5. rebel;
6. visător.

Fiecare dintre noi are o personalitate dominantă, numită bază și un anumit procent din restul. Aceste procentaje din fiecare tip de personalitate așezate descrescător de jos în sus, formează un condominium, care este un fel de profil curent al nostru, cam cum e cel din imaginea de mai jos:

Noi ne putem îmbunătăți oricare din aceste trepte dar o treaptă nu poate depăși treapta de sub ea, deci Nathan Regier nu va putea fi niciodată mai "dreamer" decât "persister".

Putem folosi PCM pentru a interacționa mai bine cu cei din jur, odată ce ne dăm seama ce personalitate de bază au și folosind astfel stimulii la care reacționează cel mai bine acel tip de personalitate. De asemenea, companiile la recrutare pot stabili niște profile de acestea de referință, să testeze candidații și să selecteze pe cei care se apropie cel mai mult de profilul căutat.

Am reținut din prezentarea Ancăi 2 firme care folosesc PCM la noi: Romtelecom si BCR. Erau mai multe dar nu le mai țin minte.

Cursul complet costă 400 de euro, durează 3 zile, cu masă și material complet de curs asigurate, iar cei interesați o pot contacta pe Anca la datele de contact de pe pagina ei.

Per total prezentarea a fost foarte utilă, cel puțin pentru mine, am aflat niște noțiuni de bază  și mi-am făcut o idee despre PCM. Noi, cei din public, am fost destul de amorțiți, poate și datorită faptului că Anca avea emoții vizibile și nu a reușit să și le calmeze nici până la sfârșitul întâlnirii. Din tot evenimentul acest lucru mi s-a părut că a tras în jos la capitolul atmosferă, un prezentator care are emoții puternice și arată acest lucru, pierde din credibilitate și devine și obositor de urmărit. Anca mi s-a părut o tipă foarte de treabă, sufletistă, care se implică puternic emoțional în ceea ce face.

Inițiativa Empower mi se pare una foarte bună și eu o voi urmări pe cât posibil de acum înainte. Mulțam și aștept următorul eveniment empower.ro!

Credibil sau nu, societatea noastră de după revoluție se aseamănă foarte mult cu cea americană, de acum. Și ei erau învățați să li se asigure totul, fără riscuri majore. Nu trebuiau decât să se integreze în societate. Urmau o școală, se angajau undeva, își făceau o familie, consumau, trăiau și mureau. Nimic ieșit din comun. Asta scoteau pe bandă rulantă școlile și încă mai scot: roboți. Te trezești, te duci la timp la serviciu, învârți o piuliță acolo toată ziua, îți faci norma, te duci acasă și apoi o iei de la capăt.

Dar, vremurile bune s-au terminat: nu mai sunt destule piulițe pentru toți roboții produși și mulți s-au trezit în stradă, fără viitor, fără speranță, nemulțumiți că orânduirea i-a păcălit.

V-ați prins, e vorba de o altă carte, o carte despre tine și despre cum poți să nu mai fii un robot. Să fii excepțional!

Va urma!

Până atunci aruncați un ochi la filmulețele astea două:

Linchpin: GaryVee from Seth Godin on Vimeo.

Sunny Bates on Linchpins, Passion and Fear from Seth Godin on Vimeo.

1. Am descoperit pagina ereader.com, portalul de cărţi electronice al Barnes&Noble. Cărţile sunt cu DRM şi împachetate într-un format preluat de la Palm şi criptate cu datele tale de pe cardul cu care plăteşti. Există clienţi cam pentru orice telefon mobil "deştept" şi unele cititoare electronice de carţi. Ereader oferă un sistem prin care poţi economisi bani când achiziţionezi o carte. Fiecare titlu are un procentaj pe care îl primeşti înapoi la cumparare în contul tău pe ereader. Banii primiţi in contul de ereader pot fi folosiţi pentru a cumpăra alte titluri. Procentajul primit înapoi se calculează doar din banii pe care îi plăteşti cu cardul de debit. Deci dacă vei cumpăra o carte doar cu bani câştigaţi din cumpărarea altor cărţi, nu vei primi nimic înapoi.

Pro:

• Foarte multe titluri;
• Preţuri bunicele;
• Sistem bun de "rewarding";
• Clienţi pentru multe dispozitive.

Contra:

• Format proprietar;
• Nu poţi printa cărţile;
• Nu toate titlurile sunt disponibile pentru România.

2. O altă pagină este booksonboard.com. Am găsit aici unele titluri foarte noi care nu existau pe ereader. Acest lucru nu m-a ajutat foarte mult pentru că mare parte din ele nu am putut să le cumpăr datorită restricţiei de ţară.

Pro:

• Titluri foarte noi disponibile;
• Cărţile sunt disponibile în multe formate, inclusiv ereader.
• Preţuri mai bune decât pe ereader la unele cărţi.
• Formatele de tip Adobe permit şi printarea cărţilor;
• Plata se poate face folosind PayPal.

Contra:

• Nu toate titlurile sunt disponibile pentru România.

Dacă ştiţi şi altele nu ezitaţi să spuneţi

Nu am mai avut foarte mult timp de scris pe aici, dar am încercat să postez ceva cam în fiecare săptămână. Și pentru că între timp mai citesc câte ceva, ce e mai simplu decât să vă povestesc despre ultima carte citită. Este vorba, bineînțeles, despre o carte de dezvoltare personală.

Suntem toți diferiți, cu personalități și obiceiuri diferite. Ceea ce este evident unei persoane, pentru alta poate să nu fie. Și totuși, sunt foarte multe situații în care majoritatea acționăm la fel. Dan Ariely ne prezintă o serie de situații în care ne comportăm irațional, acționăm din instinct sau mânați de sentimente. El susține că, de multe ori, aceste acțiuni sunt previzibile, în toată lipsa de rațiune a lor.

Există o serie de oameni de știință care analizează comportamentul oamenilor și încearcă să găsească reguli pentru modul nostru de a reacționa în diferite situații. Criza economică în care ne aflăm și aparenta imprevizibilitate a ei, a dovedit că ceea ce se știa până în acest moment despre dinamica umană în context economic nu este chiar corect.

Ediția cărții de mai sus este una revizuită și adăugită cu un capitol special despre subiectul "criză economică" ce conține niște motive foarte plauzibile pentru starea economiei mondiale din acest moment.

Dar hai să vă spun pe scurt unele idei care mi-au plăcut, poate vă ajută să vă înțelegeți mai bine semenii

1. Toate valorile noastre sunt relative, una e 5 lei din 7 și alta e 5 lei din 100, deși la rece gândind, 5 lei sunt 5 lei. Dacă ați fi puși în situația de a economisi o sumă de bani prin a parcurge un drum mai lung în achiziționarea unui bun, dar suma economisită este foarte mică în comparație cu cea totală, ați cumpăra produsul mai ieftin? Considerând aceeași sumă economisită, același drum de parcurs pentru reducere, dar un produs cu o valoare apropiată de suma economisită, ce-ați face?
2. Teoria economică spune că cererea influențeaza oferta și invers. Și dacă totuși nu e chiar așa? Ce valoare dăm noi unui produs pe care nu l-am mai văzut vreodată? Se pare că prima valoare atribuită unui bun, va fi cea de referință de atunci înainte. Țineți minte reclamele de la televizor în care era afișat prețul recomandat de producător?
3. Gratis este un preț ce nu poate fi refuzat. Folosit într-un mod inteligent, acest preț poate aduce mai mulți bani.
4. De ce dacă după o masă delicioasă la mama acasă îi oferiți mamei 50 de lei, ca răsplată, ea se va simți jignită și cu totul altfel vor sta lucrurile dacă îi cumpărați un cadou de aceeași valoare?
5. Cumva stările emoționale ne afectează comportamentul și gândirea?
6. "Nu lăsa pe mâine, ce poți face astăzi!" spune un proverb. De ce amânăm, de ce nu putem tot timpul atunci când ne punem în gând să facem ceva, să facem acel lucru la timpul hotărât și amânăm?
7. Un pix de 2 lei deținut de noi, pentru noi valorează mai mult. Pentru ceilalți, mai puțin. Ceea ce deținem, întotdeauna va fi mai prețios pentru noi, decât pentru cei din jur.
8. De ce când avem mai multe opțiuni, ne este foarte greu să alegem? De multe ori, cu cât sunt mai multe opțiuni, cu atât vom face alegeri mai proaste.
9. Un placebo este cu atât mai eficient cu cât este mai scump?

Hmm? Ce ziceți?

Suntem ființe conduse de ceea ce vedem în fiecare zi în jurul nostru, în autobuz, în parc, la televizor, pe Internet, oriunde. Imaginile fac parte din viața noastră, de zi cu zi. Vorba aceea, "o poză face cât o mie de cuvinte", nu e întâmplătoare.

Deși și cititul și privirea unei imagini folosesc cam aceleași zone ale creierului, o imagine echivalentă ca înțeles cu un text va fi procesată mult mai repede. Motivul este simplu. Fiecare literă este percepută de către creier ca o mică imagine, pe care o recunoaște și îi atribuie un sens unic. Deci citirea unui text înseamnă recunoașterea unui set de imagini, ceea ce ocupă timp și poate fi abordată într-un singur mod, citind de la stânga la dreapta și parcurgând fluxul de cuvinte în ordinea în care au fost scrise.O imagine descriptivă îți poate da o idee de ansamblu printr-o singură privire, într-un timp foarte scurt.

Cred că v-ați prins că e vorba de o carte pe aici, iar cartea cu pricina este The Back of the Napkin: Solving Problems and Selling Ideas with Pictures, de Dan Roam. Dan, ne învață cum să ne dezvoltăm gândirea vizuală, pentru a putea comunica mai bine la serviciu, într-o prezentare, oriunde este nevoie. Comunicarea o facem, bineînțeles tot cu ajutorul imaginilor. Teoria gândirii vizuale ne zice că pentru a aborda/descrie o problemă/un fapt/un lucru există 6 întrebări pe care ar trebui să ni le punem: who/what, how much, when, where, how și why (cei 6 'w').  Dan vine și spune că pentru fiecare din aceste dimensiuni există o "unealtă" simplă de a o desena. (de ex. pentru who/what desenezi un portret sau o imagine a obiectului/obiectelor aflate în cauză; pentru how much este un grafic în care prezinți cantități etc. )

Folosind această teorie <6,6> alături de alta numită SQVID (squid), putem face o prezentare pe cinste. Chiar și cei fără talent la desen (așa ca mine ) se pot descurca excelent, Dan incurajează folosirea formelor geometrice simple în desene, pe care oricine le poate face.

1. Comunicarea între marketing și tehnic a fost întotdeauna una defectuoasă: marketingul nu înțelege care este impactul unei schimbări de business în tehnic și de aceea nu înțelege de ce tehnicul strâmbă din nas când ei vin cu modificări cu puțin timp înainte de scoaterea în producție;
2. Emailul a venit ca o soluție de îmbunătățire a comunicării scrise, făcută înainte prin memouri sau alte tipuri de documente. A avut ca scop să scadă timpii de răspuns și să scadă costurile. Numai că datorită volumului enorm de emailuri transmise între părți, practic emailul a devenit redundant, deoarece de multe ori rămâne necitit (marcat ca citit la gramadă printre emailuri neimportante) sau citit incomplet, ceea ce de multe ori are același efect.
3. O consecință a problemelor de comunicare este scăderea drastică a eficienței => neatingerea termenelor => creșterea stressului => scurtarea vieții (pare radical, dar e adevărat);
4. Dinamica angajaților este foarte mare. Un proiect relativ scurt poate să "vadă" până la completare cateva seturi diferite de participanți la desfășurarea lui. Cât timp se pierde inutil pentru aducerea la curent a membrilor schimbați și ce impact are asupra calității produsului final această dinamică?
5. La toate acestea putem adăuga și mediul de lucru, că e vorba de vestitele "cubicles" sau "open area", se adresează o problemă și în același timp se creează/înăsprește alta.

Toate acestea au în final un impact tot în eficiență și în calitatea produselor și în ceva mai tangibil: bani. De ce oare corporațiile, care au puterea banului, nu rezolvă aceste probleme, pentru că nu cred că poate spune cineva că ele nu există? Tocmai pentru că au destui bani și costurile de schimbare ar fi poate mai mari decât a continua așa? Sau poate pentru ca au intrat într-o inerție din care doar un șoc puternic le poate scoate?

Sper ca anii 2009-10 să aducă și schimbări pozitive, în atitudine și în comportament, datorită creșterii competitivității și nevoii de a sta cu capul deasupra apei, nu doar disponibilizări, falimente și povești bune de știrile de la ora 5.

L-am instalat și mi-a recunoscut profilul corect. Practic cu excepția unui "cesuleț" de încărcare a paginii din headerul tabului, nici nu îmi dau seama că e alt Firefox. Oricum 3.6 și 3.7 sunt releasuri minore, deci nici nu ar trebui să aducă schimbări majore.

Uitându-ne la roadmapul lui Firefox, iată ce ar trebui să vedem îmbunătățit la 3.7:

Firefox 3.7 / Fennec 1.1

mozilla-1.9.3 branch

Q1/Q2 2010

Run plugins in a separate process to improve overall application stability and responsiveness. Improve startup time

• platform enhancements
  • out of process plugins
  • phase two of compositor
  • support for animation in XUL
• end user feature enhancements
  • bookmark synchronization
  • run websites as an application
  • task oriented browsing
• speed and responsiveness improvements
  • tracemonkey engine improvements
  • pageload optimizations

Interesant ce scrie la "end user feature enhancements". Deocamdată eu nu am găsit nicăieri prin meniuri ceva despre sincronizarea de bookmarkuri. Poate nu au apucat încă să implementeze acest lucru. Totuși, nu văd rostul acestui feature dacă din versiunea 4 de Firefox integrează proiectul Weave, care acum e disponibil doar ca extensie. Iar al doilea punct, nu e tot o aplicație deja existentă de ceva timp de la Mozilla pe nume Prism?

În concluzie, Minefield merge bine, la fel de bine ca Namoroka (poate un pic mai bine?) și aștept cu interes Firefox 4.