Român prin ‘străinezia’: Olanda (partea 1)
Uite că a trecut și concediul meu. A fost unul foarte frumos în două țări de la care avem enorm de mult de învățat. În speranța că veți merge și voi, dacă nu ați fost deja, m-am gândit să fac un fel de jurmal al călătoriei, în mai multe părți, cu detalii interesante și zic eu utile.
Iată cam care a fost agenda în linii mari a călătoriei noastre și apoi voi detalia pe zile și regiuni:
- 12 iulie 2010 - plecarea de pe aeroportul Otopeni, destinația: Bruxelles, Belgia. Drum cu trenul până în Maastricht, Olanda;
- 12 - 14 iulie 2010 - plimbăreală prin Maastricht și regiunile apropiate;
- 14 iulie 2010 - drum cu trenul până în Rotterdam, Olanda;
- 14 - 16 iulie 2010 - plimbăreală prin Rotterdam și regiunile apropiate;
- 16 iulie 2010 - drum cu trenul până în Amsterdam, Olanda;
- 16 - 20 iulie 2010 - plimbăreală prin Amsterdam și regiunile apropiate;
- 20 iulie 2010 - drum cu trenul până înapoi în Bruxelles, Belgia;
- 20 - 22 iulie - Bruxelles și împrejurimile;
- 22 iulie 2010 - întoarcerea în România pe Otopeni.
Introducere
O să vă spun de la început: Olanda este o țară extraordinară! Nu sunt perfecți, dar stilul lor de viață și modul în care au știut să se adapteze, să își facă traiul mai bun și să profite de fiecare metru pătrat pe care țara lor le-o oferă, îi fac admirabili. Sunt oameni care au alt ritm de viață și sunt oameni care vor să vândă și o să vedeți pe parcurs de ce zic asta.
Ziua 1.
A fost un zbor lin și fără probleme (bine, exceptând gropile de pe pista de decolare).
Biletele de avion pentru 2 persoane, rezervate din 24 Martie, dus-intors, București - Bruxelles, au costat 257.44 EUR, cu tot cu TVA.
Ajunși în aeroportul din Bruxelles ne așteptă un autobuz la avion, care ne-a plimbat până la o intrare a porții. Am traversat aeroportul pe o bandă rulantă foarte lungă și după ce am luat bagajele de pe bandă am mers la etajul -1 al aeroportului de unde se poate lua trenul. Singura destinație internațională către care se poate lua bilet din acea stație e Maastricht! Biletul a costat 17,6 EUR de persoană.
La belgieni, ca și olandezi, biletele de tren nu se cumpără pentru un anumit tren, cum e la noi. Spui unde vrei să mergi și primești un bilet valabil în ziua respectivă și alegi tu ce rută vrei să apuci din stația de plecare și până la destinație, indiferent de tipul trenului, atât timp cât nu e de mare viteză, acelea sunt un caz special (una din firmele care au trenuri de mare viteză e Thalys, au niște trenuri cu o formă aerodinamică și sunt vopsite în mov). Pentru informații de prețuri și rezervări de bilete pentru destinații internaționale cu plecare din Belgia, găsiți pe siteul http://www.b-europe.com
Atenție, biletele cumpărate de la casa de bilete sunt mai scumpe cu 0,5 EUR decât dacă sunt cumpărate de la automat, valabil pentru Olanda și Belgia. Majoritatea automatelor de bilete din Olanda acceptă ca și card de debit/credit doar Mastercard, deci înarmați-vă cu Mastercard sau cu multe fise de 1 și 2 EUR.
Bineînțeles că am pierdut primul tren către Maastricht indicat de casier din gara Bruxelles Nord și următorul era peste câteva ore bune. Dar am aflat rapid că putem lua un tren până în Liege și apoi altul direct până în Maastricht, cu aceleași bilete. Și iată-ne ajunși în capitala regiunii Limburg, Maastricht.
Ne-am cazat la hotel Le Guide, un hotel de familie cu bistro la parter, foarte aproape de gara din Maastricht. Camera a costat 60 EUR pe noapte și era cu baia și dușul pe hol. Am zis că pentru primele 2 nopți e foarte bine. Următoarea cameră disponibilă pe care am găsit-o în Maastricht pentru perioada respectivă era la hotel de 3-4 stele și costa in jur de 130 EUR. Rezervarea am făcut-o din martie și totuși majoritatea locurilor de cazare erau ocupate și asta datorită concertelor lui Andre Rieu din iulie din Maastricht. Sunt hoteluri care în perioada concertelor lui cereau pe lângă prețul camerei, încă 30 EUR doar pentru că e perioadă cu concert. Deci dacă nu vă interesează concertele lui Andre Rieu, mergeți în afara lunii iulie în Maastricht. În 2011 tot in iulie văd că sunt puse concertele lui din Maastricht.
Camera a fost curată, singurul dezavantaj pe care l-am văzut a fost cel că era la etajul 3 și urcai ceva până la cameră, mai adaugi 2 trollere și poți să închei ziua lejer.
Prima zi a fost una de plimbare prin Maastricht. Un oraș foarte pitoresc, străbătut de râul Maas (de aici și numele orașului). Bicicleta este principalul mijloc de deplasare. Sunt amuzanți oamenii cum se chinuie la deal cu bicicletele, cu bagaje, femeile cu fustă, cu copii în față și în spate. Trebuie să fii foarte atent când mergi pe stradă în Olanda, pentru că în orașele mari dimineața și seara este furnicar de biciclete, la care mai adaugi și traficul de mașini, tramvaie și autobuze. Dar olandezii au piste adevărate de biciclete, la ei poți traversa toată țara pe bicicletă pentru că au piste chiar și paralele cu autostrada.
Și da, au parcuri publice multe și VERZI, cu arteziene și lacuri și o grămadă de rațe și berze și alte animale. Este o plăcere să te plimbi prin parcurile lor și prin oraș, fără să te latre câini, să vezi cerșetori și să te usuce soarele la 35-40 de grade.
Ca o mică paranteză, la olandezi printre cele mai mari temperaturi sunt cele de 25-28 de grade. Anul acesta au avut câteva zile cu temperaturi de peste 30 de grade și la ei a fost ceva foarte ciudat. Am mai aflat că în Olanda taxele ajung până la 70% din salariul brut. Dacă nu muncești deloc, primești de la stat 950 EUR pe lună, fără să faci nimic, doar ca cetățean. Dacă ieși la pensie (femeile și bărbații olandezi ies la 65 de ani) primești lunar 950 EUR + pensia. Dacă devii șomer primești de la stat, ca ajutor de șomaj, 70% din ultimul salariu. Lunar ei plătesc obligatoriu 110 EUR la sistemul social de sănătate. Cu toate acestea ni s-a spus că o vânzătoare la chioșc câștigă în mână 900-1000 EUR, iar o profesoară de generală 2000-2500 EUR.
Olandezii nu sunt foarte matinali. Cu mici excepții, orice prăvălie deschide la 9:30 - 10 și închide la 17:30 - 18. Ei nu prea gătesc și la prânz mănâncă în oraș, iar seara terasele sunt pline ochi. În Maastricht nu prea găsești apă minerală în magazine, pentru că apa lor de la canal se poate bea și probabil că nu cumpără nimeni apă. Olandezii sunt foarte săritori și amabili și cei cu care am interacționat știau cel puțin o limbă străină, în principal engleza.
Ahh, mai sunt atâtea de spus! Dar ajunge pentru primul articol. În partea a doua voi continua povestea cu zilele următoare și voi da și o listă de prețuri de prin supermaketurile lor, am păstrat toate bonurile.
În încheiere vă mai las niște poze.
Ţara Dornelor, o „ţară” cu farmec
Anul acesta vacanţa la munte s-a „întâmplat” un pic mai târziu şi plictisiţi de aglomerata şi fiţoasa Valea Prahovei am zis hai dom'le să încercăm şi altceva, tot auzind în sus şi în jos cât de frumos e la Vatra Dornei.
Luat bilete la tren la cuşetă, că doar faci 9 ore pe drum, făcut bagaje cu haine groase şi alte utilitare necesare pe drum, fără a uita ronţănelele de rigoare şi am plecat spre gară la mult prea tânăra oră de 6 dimineaţa.
După urcarea în tren stupoare, cuşetele de 4 erau de fapt de 6 dar aveau voie doar 4 persoane
, tipic românesc, o mică diferenţă de nuanţă. Trecem rapid peste partea cu drumul, că nu e nimic special la mersul cu trenul timp de 9 ore, doar că e al naibii de plictisitor.
Cum am ajuns am constatat că e foarte frumos aici, chiar dacă e foarte frig noaptea şi în rest e un pic mai rece decât în alte zone, dar merită. Orăşelul e despărţit în două de mult prea renumita şi băuta Dorna, doborâtă de câteva podeţe.
Vatra Dornei are 2 piste de ski, una mai micuţă(900 de m, pârtia din parc) dar mai accesibilă şi alta ceva mai întinsă (3000 de m, pârtia Dealul Negru) dar care este mai îngustă şi întortocheată şi la care dacă vrei să-i dai de cap trebuie să mergi cu un telescaun obosit 50 de minute. Nu zic, peisajul e super din telescaun, dar dacă poate chiar vrei să schiezi, să urci 50 de minute pentru o coborâre de 10-15 minute e un pic cam exagerat.
Prin urmare, neavând experienţă de ski decât la căzături, am decis să mergem la pârtia mai mică şi să căutăm un monitor de ski să ne facă şi nouă introducerile în ale datului pe pârtie. Pe post de profesor l-am găsit pe nea Ilie de la căbănuţa Sibip care ştie meserie şi are echipament foarte bun de închiriat la doar 5 RON/oră. Dacă vreţi să faceţi ceva ca lumea mergeţi la el, nouă nu ne-a părut rău.
La capitolul mâncare aici nu o să fie probleme, se găsesc restaurante peste tot şi la preţuri acceptabile. Recomand restaurantul Les Amis, de pe lângă Vatra Dornei Bai Haltă, au mâncare foarte bună la preţuri la fel de bune.
În afară de ski, patinat, mers pe munte pe cine ţine şi mers la masă pe aici nu prea ai ce face. Îţi mai poţi pierde vremea prin parc căutând veveriţe dar asta nu ţine mult.
Per total a fost foarte frumos, deşi nu a fost foarte multă zăpadă, a început să ningă chiar când am plecat, dar sunt niste peisaje foarte frumoase, preţuri mai mici decât în alte locuri, mâncare bună, cazare câtă poţi duce, oameni cumsecade, ce altceva mai poţi să vrei?














