Blogul lui Alex Chiri Mai puţină programare, mai multă dezvoltare personală

Probleme fundamentale

Mă tot gândesc la problemele care apar în colaborarea dintre departamentele unei companii (mică sau mare, nu contează, dimensiunea companiei doar amplifică efectele). Avem cam 20 de ani de după "'89" și poate doar vreo 12-15 ani de experiență în economia privată. Și cu toată experiență asta, aceleași probleme ridicole persistă. Iată la ce mă refer:

1. Comunicarea între marketing și tehnic a fost întotdeauna una defectuoasă: marketingul nu înțelege care este impactul unei schimbări de business în tehnic și de aceea nu înțelege de ce tehnicul strâmbă din nas când ei vin cu modificări cu puțin timp înainte de scoaterea în producție;
2. Emailul a venit ca o soluție de îmbunătățire a comunicării scrise, făcută înainte prin memouri sau alte tipuri de documente. A avut ca scop să scadă timpii de răspuns și să scadă costurile. Numai că datorită volumului enorm de emailuri transmise între părți, practic emailul a devenit redundant, deoarece de multe ori rămâne necitit (marcat ca citit la gramadă printre emailuri neimportante) sau citit incomplet, ceea ce de multe ori are același efect.
3. O consecință a problemelor de comunicare este scăderea drastică a eficienței => neatingerea termenelor => creșterea stressului => scurtarea vieții (pare radical, dar e adevărat);
4. Dinamica angajaților este foarte mare. Un proiect relativ scurt poate să "vadă" până la completare cateva seturi diferite de participanți la desfășurarea lui. Cât timp se pierde inutil pentru aducerea la curent a membrilor schimbați și ce impact are asupra calității produsului final această dinamică?
5. La toate acestea putem adăuga și mediul de lucru, că e vorba de vestitele "cubicles" sau "open area", se adresează o problemă și în același timp se creează/înăsprește alta.

Toate acestea au în final un impact tot în eficiență și în calitatea produselor și în ceva mai tangibil: bani. De ce oare corporațiile, care au puterea banului, nu rezolvă aceste probleme, pentru că nu cred că poate spune cineva că ele nu există? Tocmai pentru că au destui bani și costurile de schimbare ar fi poate mai mari decât a continua așa? Sau poate pentru ca au intrat într-o inerție din care doar un șoc puternic le poate scoate?

Sper ca anii 2009-10 să aducă și schimbări pozitive, în atitudine și în comportament, datorită creșterii competitivității și nevoii de a sta cu capul deasupra apei, nu doar disponibilizări, falimente și povești bune de știrile de la ora 5.