Nu vă supărați…
Ați auzit cu toții formula asta introductivă, unii dintre voi o folosiți în fiecare zi, în magazin, la piață, la administrații, cam peste tot.
Și acum vin și vă întreb, de ce? Cumva ceea ce îi rugați pe acei oameni este ceva în afara atribuțiilor lor? Este o favoare? De ce este nevoie de acestă abordare subordonată, cu mănuși, să facă ceva pentru care sunt plătiți?
Și așa ajung la o discuție despre (unii) bugetari, cu care ne-am învățat să fie tot timpul nervoși, supărați, capricioși, blazați, de parcă toate greutățile lumii s-au adunat pe umerii lor. De aici au apărut astfel de exprimări, în încercarea de a nu-i supăra pe sărăcuții funcționari, angajați la aprozar, loto, supermarket ș.a.m.d.
Dacă în domeniul privat lucrurile s-au schimbat radical în ultima vreme, la bugetari lucrurile au rămas la fel. Nu am nimic cu bugetarii în general, însă nesimțirea unora dintre ei este strigătoare la cer. Nu pot decât să visez să existe și la ei indici de performanță, să fie concediați dacă nu își fac treaba. M-am săturat să aud de slujbele la buget ca despre niște locuri călduroase câștigate pe pile.
Acum, nu vă supărați! Respect!
