Blogul lui Alex Chiri Mai puţină programare, mai multă dezvoltare personală

24Jan/104

Probleme fundamentale

Mă tot gândesc la problemele care apar în colaborarea dintre departamentele unei companii (mică sau mare, nu contează, dimensiunea companiei doar amplifică efectele). Avem cam 20 de ani de după "'89" și poate doar vreo 12-15 ani de experiență în economia privată. Și cu toată experiență asta, aceleași probleme ridicole persistă. Iată la ce mă refer:

  1. Comunicarea între marketing și tehnic a fost întotdeauna una defectuoasă: marketingul nu înțelege care este impactul unei schimbări de business în tehnic și de aceea nu înțelege de ce tehnicul strâmbă din nas când ei vin cu modificări cu puțin timp înainte de scoaterea în producție;
  2. Emailul a venit ca o soluție de îmbunătățire a comunicării scrise, făcută înainte prin memouri sau alte tipuri de documente. A avut ca scop să scadă timpii de răspuns și să scadă costurile. Numai că datorită volumului enorm de emailuri transmise între părți, practic emailul a devenit redundant, deoarece de multe ori rămâne necitit (marcat ca citit la gramadă printre emailuri neimportante) sau citit incomplet, ceea ce de multe ori are același efect.
  3. O consecință a problemelor de comunicare este scăderea drastică a eficienței => neatingerea termenelor => creșterea stressului => scurtarea vieții (pare radical, dar e adevărat);
  4. Dinamica angajaților este foarte mare. Un proiect relativ scurt poate să "vadă" până la completare cateva seturi diferite de participanți la desfășurarea lui. Cât timp se pierde inutil pentru aducerea la curent a membrilor schimbați și ce impact are asupra calității produsului final această dinamică?
  5. La toate acestea putem adăuga și mediul de lucru, că e vorba de vestitele "cubicles" sau "open area", se adresează o problemă și în același timp se creează/înăsprește alta.

Toate acestea au în final un impact tot în eficiență și în calitatea produselor și în ceva mai tangibil: bani. De ce oare corporațiile, care au puterea banului, nu rezolvă aceste probleme, pentru că nu cred că poate spune cineva că ele nu există? Tocmai pentru că au destui bani și costurile de schimbare ar fi poate mai mari decât a continua așa? Sau poate pentru ca au intrat într-o inerție din care doar un șoc puternic le poate scoate?

Sper ca anii 2009-10 să aducă și schimbări pozitive, în atitudine și în comportament, datorită creșterii competitivității și nevoii de a sta cu capul deasupra apei, nu doar disponibilizări, falimente și povești bune de știrile de la ora 5.

Comments (4) Trackbacks (0)
  1. Am cam vazut ce a adus anul 2009, sa vedem ce va fi in 2010 …

  2. Nu cred ca problema este una inerent umana (adica de reavointa sau incompetenta crasa) ci cum ai spus si tu una de comunicare. Marketingul cere una de la tehnic, iar tehnicul nici nu avea idee ca se poate astepta de la o “oarecare” cerere pentru ca nu exista un “cap luminat” care sa pastreze comunicarea intre cele doua departamente.
    Managementul este problema intotdeauna, ori pentru ca este supradimensionat ori subdimensionat :) Adica, tu ca specialist trebuie sa stii ca trebuie sa faci A,B, …, X pana la o anumita data, respectand anumiti parametri. Generalistul de tehnic (adica managerul) trebuie sa stie care este “master planul” (obiectivele, proiectele firmei) ce se asteapta de la el si cu cine trebuie sa colaboreze (managerii altor departamente) pentru a a indeplini master planul.
    Generalistul trebuie sa colaboreze cu specialistul in ideea de a-i plasa celui din urma sarcini bine definite, clare si “la termen”. Specialistul, prin natura sa de “anti-social grease monkey” :P nu trebuie sa aiba o relatie de subordonare fata de specialistii altui departament.
    Si revin la problema de fond: capul luminat nu are idei clare :) ) si transmite incertitudinea capatzanilor generaliste mai putin luminate, care la randul lor seamana confuzie si discordie in randul specialistilor. Asta + specificul romanesc de a face treaba pe genunchi => economie de piata originala (ca suntem deprate de capitalismul autentic si libertatea pietei).

  3. P.S. Daca in ciclul de productie a unui bun sunt inlocuite mai multe seturi de specialisti, cu generalistii ce se intampla?

    P.P.S. In 2010 nu o sa creasca competitivitatea, ba din contra o sa scada calitatea muncii prestate de angajati.
    1. Resortul de a performa, pentru cei angajati, va fi cel de a-si pastra locul de munca (motivatia salariala tinde spre 0).
    2. Pentru someri, resortul de a performa va fi necesitatea unui loc de munca, deci vor accepta sa lucreze orice si pentru oricat.
    3. Angajatorul “in criza” va incerca oportunist-rational sa aplice un dublu-filtru: sa gaseasca cel mai bine calificat candidat pentru cel mai mic salariu.
    4. Specialistii cu adevarat competenti (inclusiv eu :P ) vor sta o perioada pe tusa pana le va ajunge cutitul la os, apoi vor selecta oferta de munca ce ofera cea mai buna recompensa (finaciara, sociala, etc.) fara a fi necesar in aria lor de “specializare”.
    In 2010 eu apreciez ca va fi un nou val de emigranti si va scadea productivitatea muncii in toate domeniile.

  4. Deci concluzia ar fi sa evitam orice “Made in 2010″ :) Si totusi ma gandesc la punctul 3 al tau. Poate companiile vor angaja mai putini oameni buni (scumpi) in loc sa angajeze la kilogram, cum multi au facut pana cu “criza” asta. Sau poate in Romania nu prea mai sunt foarte multi oameni buni…


Leave a comment


No trackbacks yet.

Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes
4 visitors online now
4 guests, 0 members
Max visitors today: 4 at 09:00 am UTC
This month: 5 at 03-03-2010 09:24 am UTC
This year: 33 at 01-15-2010 08:31 am UTC
All time: 33 at 01-15-2010 08:31 am UTC