Gândirea în imagini: vizualizează!
Suntem ființe conduse de ceea ce vedem în fiecare zi în jurul nostru, în autobuz, în parc, la televizor, pe Internet, oriunde. Imaginile fac parte din viața noastră, de zi cu zi. Vorba aceea, "o poză face cât o mie de cuvinte", nu e întâmplătoare.
Deși și cititul și privirea unei imagini folosesc cam aceleași zone ale creierului, o imagine echivalentă ca înțeles cu un text va fi procesată mult mai repede. Motivul este simplu. Fiecare literă este percepută de către creier ca o mică imagine, pe care o recunoaște și îi atribuie un sens unic. Deci citirea unui text înseamnă recunoașterea unui set de imagini, ceea ce ocupă timp și poate fi abordată într-un singur mod, citind de la stânga la dreapta și parcurgând fluxul de cuvinte în ordinea în care au fost scrise.O imagine descriptivă îți poate da o idee de ansamblu printr-o singură privire, într-un timp foarte scurt.
Cred că v-ați prins că e vorba de o carte pe aici, iar cartea cu pricina este The Back of the Napkin: Solving Problems and Selling Ideas with Pictures, de Dan Roam. Dan, ne învață cum să ne dezvoltăm gândirea vizuală, pentru a putea comunica mai bine la serviciu, într-o prezentare, oriunde este nevoie. Comunicarea o facem, bineînțeles tot cu ajutorul imaginilor. Teoria gândirii vizuale ne zice că pentru a aborda/descrie o problemă/un fapt/un lucru există 6 întrebări pe care ar trebui să ni le punem: who/what, how much, when, where, how și why (cei 6 'w'). Dan vine și spune că pentru fiecare din aceste dimensiuni există o "unealtă" simplă de a o desena. (de ex. pentru who/what desenezi un portret sau o imagine a obiectului/obiectelor aflate în cauză; pentru how much este un grafic în care prezinți cantități etc. )
Folosind această teorie <6,6> alături de alta numită SQVID (squid), putem face o prezentare pe cinste. Chiar și cei fără talent la desen (așa ca mine 
) se pot descurca excelent, Dan incurajează folosirea formelor geometrice simple în desene, pe care oricine le poate face.
Probleme fundamentale
Mă tot gândesc la problemele care apar în colaborarea dintre departamentele unei companii (mică sau mare, nu contează, dimensiunea companiei doar amplifică efectele). Avem cam 20 de ani de după "'89" și poate doar vreo 12-15 ani de experiență în economia privată. Și cu toată experiență asta, aceleași probleme ridicole persistă. Iată la ce mă refer:
- Comunicarea între marketing și tehnic a fost întotdeauna una defectuoasă: marketingul nu înțelege care este impactul unei schimbări de business în tehnic și de aceea nu înțelege de ce tehnicul strâmbă din nas când ei vin cu modificări cu puțin timp înainte de scoaterea în producție;
- Emailul a venit ca o soluție de îmbunătățire a comunicării scrise, făcută înainte prin memouri sau alte tipuri de documente. A avut ca scop să scadă timpii de răspuns și să scadă costurile. Numai că datorită volumului enorm de emailuri transmise între părți, practic emailul a devenit redundant, deoarece de multe ori rămâne necitit (marcat ca citit la gramadă printre emailuri neimportante) sau citit incomplet, ceea ce de multe ori are același efect.
- O consecință a problemelor de comunicare este scăderea drastică a eficienței => neatingerea termenelor => creșterea stressului => scurtarea vieții (pare radical, dar e adevărat);
- Dinamica angajaților este foarte mare. Un proiect relativ scurt poate să "vadă" până la completare cateva seturi diferite de participanți la desfășurarea lui. Cât timp se pierde inutil pentru aducerea la curent a membrilor schimbați și ce impact are asupra calității produsului final această dinamică?
- La toate acestea putem adăuga și mediul de lucru, că e vorba de vestitele "cubicles" sau "open area", se adresează o problemă și în același timp se creează/înăsprește alta.
Toate acestea au în final un impact tot în eficiență și în calitatea produselor și în ceva mai tangibil: bani. De ce oare corporațiile, care au puterea banului, nu rezolvă aceste probleme, pentru că nu cred că poate spune cineva că ele nu există? Tocmai pentru că au destui bani și costurile de schimbare ar fi poate mai mari decât a continua așa? Sau poate pentru ca au intrat într-o inerție din care doar un șoc puternic le poate scoate?
Sper ca anii 2009-10 să aducă și schimbări pozitive, în atitudine și în comportament, datorită creșterii competitivității și nevoii de a sta cu capul deasupra apei, nu doar disponibilizări, falimente și povești bune de știrile de la ora 5.
Firefox 3.6 (Namoroka) este final, eu trec pe Firefox 3.7 (Minefield) :D
În ultimii 2 ani nu am mai folosit vreo versiune stabilă de browser. Începând cu Google Chrome pus pe canalul de dezvoltare și apoi cu Firefox 3.6 Namoroka. Acum că Namoroka are release final, m-am hotărât să trec pe Minefield, în ideea că este destul de matur încât să nu îmi crape la fiecare mișcare.
L-am instalat și mi-a recunoscut profilul corect. Practic cu excepția unui "cesuleț" de încărcare a paginii din headerul tabului, nici nu îmi dau seama că e alt Firefox. Oricum 3.6 și 3.7 sunt releasuri minore, deci nici nu ar trebui să aducă schimbări majore.
Uitându-ne la roadmapul lui Firefox, iată ce ar trebui să vedem îmbunătățit la 3.7:
- Firefox 3.7 / Fennec 1.1
- mozilla-1.9.3 branch
- Q1/Q2 2010
- Run plugins in a separate process to improve overall application stability and responsiveness. Improve startup time
- platform enhancements
- out of process plugins
- phase two of compositor
- support for animation in XUL
- end user feature enhancements
- bookmark synchronization
- run websites as an application
- task oriented browsing
- speed and responsiveness improvements
- tracemonkey engine improvements
- pageload optimizations
Interesant ce scrie la "end user feature enhancements". Deocamdată eu nu am găsit nicăieri prin meniuri ceva despre sincronizarea de bookmarkuri. Poate nu au apucat încă să implementeze acest lucru. Totuși, nu văd rostul acestui feature dacă din versiunea 4 de Firefox integrează proiectul Weave, care acum e disponibil doar ca extensie. Iar al doilea punct, nu e tot o aplicație deja existentă de ceva timp de la Mozilla pe nume Prism?
În concluzie, Minefield merge bine, la fel de bine ca Namoroka (poate un pic mai bine?) și aștept cu interes Firefox 4.
Reguli pentru creier
Una din cărţile din livrarea buclucaşă se intitulează Brain Rules: 12 Principles for Surviving and Thriving at Work, Home and School şi e scrisă de John Medina. O carte foarte interesantă în care autorul vorbeşte de nişte lucruri de bun simţ aş zice şi care nu mi se par nemaiauzite, însă sunt interesante justificările. Concret, sunt pe înţelesul tuturor şi partea cea mai bună este că ai la dispoziţie un cobai la îndemână: propriul creier.
Puteţi urmări un filmuleţ care rezumă foarte tare conţinutul cărţii pus la dispoziţie pe pagina cărţii.
Ca și o concluzie, iată câteva idei desprinse din carte:
- Exercițiile fizice ajută la oxigenarea mai bună a organismului și a creierului, în special, cel mai mare consumator de energie al nostru;
- Oxigenarea creierului îl face pe acesta să funcționeze la parametrii normali;
- Oxigenarea organismului este vitală în eliminarea toxinelor rezultate din arderea glucozei;
- Fiecare creier funcționează diferit. Nu judeca un om după vârstă/aparențe/performanțe într-o anumită situație ci după creierul lui în totalitate;
- Testele IQ sunt nesemnificative;
- Emoțiile sunt cel mai puternic stimul de a capta atenția;
- Multi-taskingul este un mit. Creierul poate concentra atenția asupra unui singur lucru la un moment dat;
- "Repetiția este mama învățăturii";
- Somnul este un necesar dovedit. Din punctul de vedere a intervalului de timp de somn într-o zi, ne împărțim între ciocârlii, bufnițe și corcituri între cele două;
- Perioadele de somn și complementarele lor, sunt rezultatul a unui război dintre două "hoarde" de neuroni, război câștigat prin alternanță;
- Stressul cronic este distructiv;
- Stimulați-vă cât mai multe simțuri deodată => mai multă informație => învățărea este mai durabilă;
- Vederea este "șeful" simțurilor;
- Femeile și bărbații au creierele diferite;
- Femeile sunt favorizate genetic;
- Ne-am născut exploratori.
Ţara coletelor umede
Am comandat pe la jumătatea lui decembrie 7 cărţi de pe amazon.co.uk, deoarece am auzit pe la prieteni de situaţii fericite ale livrărilor de acolo. Dar eu nu am fost la fel de norocos...
Iniţial, după plată, primesc un mesaj de la amazon ca voi primi comanda intr-o singură livrare, totul fiind pe stoc. Apoi, intru in contul meu şi observ cu stupefacţie că vor fi, de fapt, două colete. Super, asta e, măcar să vină!
Au ajuns zilele trecute şi surpriză, unul din colete era într-o pungă de plastic, marca Poşta Română. Oare de ce? Aţi ghicit, coletul era ud şi normal că şi cărţile din interior erau ude. Şi culmea, domle, chiar coletul cu mai multe cărţi în el a fost norocosul.
Se pare că pachetele au ajuns de la sedii diferite ale amazon (Anglia, Franţa) şi până în RO au venit cu DHL şi apoi cu panarama noastră de poştă. Acum dacă ar trebui să spuneţi, aşa, fără să meditaţi prea mult, cine e vinovatul de baia coletului meu, pe cine aţi alege?
Loading ...Un Internet neutru
Citeam astăzi de pe Slashdot despre articolul lui Adam Raff publicat in New York Times despre neutralitatea Internetului şi, în particular, al motoarelor de căutare. El susţine că Google, în rezultatele întoarse la căutare, promovează propriile produse, prioritizându-le în faţa celor ale competiţiei, ducând astfel la decăderea multor lideri de piaţă în diferite domenii şi state. De exemplu: MapQuest, TomTom şi RightMove (exemplele sunt date de autorul articolului).
Soluţia lui Adam este aceea ca FCC (Federal Communications Commission) să reglementeze în vreun fel activitatea motoarelor de căutare şi nu numai a Internetului în general împiedicând astfel Google în "cruciada" lui de globalizare.
Pe de altă parte, aşa cum bine au punctat comentatorii pe slashdot, aşa cum globalizarea este un distrugător al inovaţiilor şi al iniţiativelor şi supra-reglementarea va avea în mare parte cam acelaşi efect.
Personal, aş prefera varianta curentă, în care măcar poţi încerca legal să aduci alternative la Google şi la produsele lui. În cazul unei legislaţii nemiloase nu s-ar ajunge nici până în acest stadiu.
Harlem Gospel Choir la Sala Palatului
Un spectacol neobișnuit, prin aparițiile de pe scenă și prin stilul de muzică abordat. Publicul din sală destul de "timorat" și nu a reacționat extraordinar la muzica lor. Cred că cea mai gălăgioasă reacție a spectatorilor a fost la apariția "fratelui George" (Gyuri Pascu) alături de "cel mai renumit cor gospel din lume". Per total a fost un show frumos, scurt, când s-au mai dezmorțit și românașii noștrii, am auzit un "we love you!" și apoi și-au luat la revedere. Sunetul de la Sala Palatului a fost la fel de prost ca întotdeauna, dar ei au fost simpatici și îi mai aștept pe la noi. A fost prezent si domnul Mircea Geoană și soția, undeva prin primul rând.
Ca de obicei, vă las pozele și filmulețele să completeze.
Prima seară din festivalul de muzică folk Om Bun 2009
Nu am ajuns de la început, am mai prins doar vreo 2-3 concurenți. Ultimii mi s-au părut cei mai buni dintre cei pe care i-am văzut.
După concurs au început recitalurile, unele foarte lungi și anoste, altele au ridicat sala in picioare. Mircea Vintilă și Brambura au fost la înălțime și au creat atmosferă mult mai frumoasă decât la Old School unde au fost o mână de oameni. Alexandru Andrieș a amuzat prin cântecelele lui scurte, amuzante și unele pline de tâlc. Ducu Bertzi a venit cu al lui Mihai Neniță la vioară și pentru colinde cu un nene, al cărui nume nu îl mai știu, care cânta la fluier și alte instrumente asemănătoare. Vă las filmulețele și pozele adunate să vă povestească mai bine.
(Detalii despre spectacol aici sau oriunde la un "search-pe-google" distanță)
P.S.: Mircea Vintilă a schimbat la un moment dat chitara pentru că i-a cedat o coardă de la prima 
Ce contează cu adevărat acum?
Un nou ebook marca Seth Godin ce poate fi descărcat gratuit de aici şi care adună părerile a unor mari personalităţi ale momentului din domenii diverse despre starea lumii acum, direcţia în care se îndreaptă şi ce putem face să o îmbunătăţim.
Citiţi cu atenţie şi încercaţi să ţineţi cont!
O jucărie nouă: HTC Magic
Și o jucărie minunată aș putea spune! 
Terminalul pe care l-am luat eu este ca cel din imagine, e varianta 32A cu 288 MB RAM, foarte asemănător cu HTC Hero.
Când au început să apară mai puternic pe piață telefoanele doar cu ecran touch am fost destul de sceptic și le-am ignorat destul de tare. Mai ales din cauză că majoritatea aveau Windows Mobile (o platformă foarte nasoală din punctul meu de vedere). Apoi au început să apară telefoane Symbian cu touch și telefoane touch cu Android.
Din nou am fost sceptic și nu le-am dat nici o șansă celor de la Google cu sistemul lor de operare bazat pe Linux. Și totuși acum am un telefon cu touch și cu Android. De ce?
În primul rând, fenomenul Android îmi aduce aminte de un anumit telefon pe care l-am avut acum ceva timp și anume Motorola E398. Îmi schimbam softul telefonului la fiecare câteva săptămâni și acest lucru era posibil datorită platformei Motorola care avea la bază tot un Linux și care putea fi "cioplit" de oameni pasionați pentru a adăuga un plus de funcționalitate. Softul de atunci provenea de la modele mai evoluate decât E398 (cum era E1 ROKR) și existau multe variante după gustul fiecăruia dintre "băieții" care se încumetau să scoată aceste versiuni modificate de soft.
Cam același lucru se întâmplă și acum cu telefoanele Android, în particular cu Magic pentru care se așteaptă portarea ultimei versiuni de Android 2 de pe HTC Hero. Pentru cei interesați, aruncați un ochi pe ghidul acesta și apoi pe forumul xda-dev și dacă aveți un "perfected SPL" (citiți voi ce înseamnă în ghid) intrați și aici.
În rest, Magic este un telefon rapid, răspunde bine la comenzi, dar e nevoie un pic de timp de obișnuire cu "tastarea" pe ecran touch, cel puțin pentru un fost utilizator de telefon cu taste normale. Ca baterie nu mi se pare excepțional, ecranul are o claritate foarte bună, dar nu am apucat să îl testez în lumină puternică, conexiunea la GPS se face repede, în schimb Google Maps descarcă hărțile de pe online, ceea ce poate fi costisitor în anumite situații.
În concluzie, sunt mulțumit de el și îl recomand amatorilor de "gadgeturi".
Tagurile cele de toate zilele
alegeri amintiri din epoca de aur apa minerala apa plata Apple arrays autobuze automatica si calculatoare biciclete blindness brain browser sync bucuresti burn notice cacatul zilei call-by-reference call-by-value cel mai iubit dintre pamanteni chad fowler clouds cluj comic covrigarie creatorul de teatru dealul negru dilbert ducu bertzi eckel election google chrome happyfish House MD Internet Java javaee jvm microsoft mit namoroka old school folk club pomodoro technique quote scjp seth godin Steve Jobs
WP Cumulus Flash tag cloud by Roy Tanck and Luke Morton requires Flash Player 9 or better.
Who's Online
1 visitors online now
1 guests, 0 members
Powered by Visitor Maps
Categorii
- Din lume de nebune (23)
- Filozofice (1)
- Found&liked (15)
- Imbecilisme (9)
- Internet (16)
- iWorld (3)
- Java (11)
- D'ale SCJP-ului (4)
- MS (3)
- Muzica (1)
- Personal development (12)
- Romania (8)
- Ruby on Rails (2)
- Seriale (3)
- Shows (5)
- Techhhnology (6)
- Telecom (2)
- Traveling (1)
- Uncategorized (4)
- Wishlist (2)
Blogroll
Comentați?
- Alex Chiri on Probleme fundamentale
- Helios Uther on Probleme fundamentale
- Helios Uther on Probleme fundamentale
- Ana on Probleme fundamentale
- Alex Chiri on Reguli pentru creier
Polls
- Loading ...